Mangalia

Poiana Brașov

Pârtia de la Poiana Brașov iarna, sub brazi încărcați de zăpadă, cu Țara Bârsei întinsă la orizont.

Seria adună șase ani de drumuri scurte, între 2020 și 2026, în jumătatea de est a României, la est de culoarul Rucăr–Bran. Ordinea este cronologică, nu geografică, așa că munții din jurul Brașovului revin în mai multe anotimpuri: zăpadă în februarie, crestele Ciucașului cu petice de zăpadă în aprilie, pădure de fag în octombrie.

Bucegi

Platoul Bucegilor deasupra Sinaiei, acoperit de zăpadă, cu pârtii largi și o mare de nori spre orizont.

Comana

O pasarelă de lemn prin stufărișul Parcului Natural Comana, în lunca Neajlovului.

Cetatea Rupea

Cetatea Rupea, atestată în secolul al XIV-lea, cu zidurile ei urcând pe un deal de bazalt.

Bozioru

Dealurile de la Bozioru, în Ținutul Buzăului, toamna, cu blocuri mari de piatră rotunjite de eroziune de-a lungul potecilor.

Brașov

Brașovul și împrejurimile lui văzute de pe versanții din jur, cu telescaunul și munții încă albi la început de martie.

Vulcanii Noroioși

Vulcanii noroioși de la Berca: conuri și cratere de noroi împins la suprafață de gazele naturale, pe un teren crăpat și golaș.

Iarna, Poiana Brașov și platoul Bucegilor de deasupra Sinaiei sunt pârtii întinse sub brazi încărcați de zăpadă. Primăvara și vara, seria coboară spre câmpie: la Comana, o pasarelă de lemn traversează stufărișul parcului natural, iar la Călugăreni, locul bătăliei din 1595 a lui Mihai Viteazul, apa prinde culorile apusului. Cetatea Rupea, atestată documentar în secolul al XIV-lea, stă pe un deal de bazalt, iar la Racoș coloanele de bazalt, urmă a vulcanismului din Munții Perșani, se înalță lângă Lacul de Smarald, format într-o fostă carieră.

Costinești

Țărmul Mării Negre la Costinești, cu pietre pe mal și lumina limpede de mai.

Mangalia

Stânci și apă turcoaz pe malul mării la Mangalia, cu orașul în depărtare.

Coloanele de bazalt

Coloanele de bazalt de la Racoș, urmă a vulcanismului din Munții Perșani, ridicate ca un perete de piatră.

Lacul de Smarald

Lacul de Smarald de la Racoș, format într-o fostă carieră de bazalt, cu apă verde sub pereți abrupți.

Călugăreni

Apus oglindit în apă la Călugăreni, locul bătăliei din 1595 dintre Mihai Viteazul și oștile otomane.

În Ținutul Buzăului, geoparc UNESCO din 2022, toamna colorează dealurile de la Bozioru, unde blocuri mari de piatră rotunjite de eroziune stau de-a lungul potecilor, iar la Berca vulcanii noroioși ridică mici conuri de noroi împins la suprafață de gazele din adânc. Dobrogea apare de două ori: țărmul Mării Negre la Costinești și Mangalia, în mai, apoi cetatea medievală Enisala, pe un deal deasupra lacului Razim, și malul lacului Sinoe la Histria, cea mai veche colonie grecească de pe litoralul românesc, întemeiată în secolul al VII-lea î.Hr.

Ciucaș

Munții Ciucaș, cu vârful de 1.954 de metri și turnurile de conglomerat care le dau înfățișarea, în vară și primăvara.

Lerești

Un lac de acumulare între versanți împăduriți lângă Lerești, în nordul județului Argeș, sub un cer de vară încărcat.

Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfânta Ana, în craterul unui vulcan stins din masivul Ciomatu, înconjurat de pădure.

Cetatea Enisala

Ruinele cetății medievale Enisala, pe un deal de calcar deasupra lacului Razim.

Histria

Malul lacului Sinoe la Histria, lângă cea mai veche colonie grecească de pe litoralul românesc.

Dâmbovicioara

Dealuri verzi și pajiști la Dâmbovicioara, pe culoarul Rucăr–Bran, cu munții ascunși în nori.

Munții ocupă cel mai mult loc. Ciucașul, cu turnurile lui de conglomerat și vârful de 1.954 de metri, e străbătut pe trasee de primăvară, iar pădurea de fag de la Măneciu îi ține loc de poartă. Bucegii revin în iunie, cu Sfinxul, la aproximativ 2.216 metri, și cu platoul văzut dinspre Moroeni. Brașovul apare de pe Tâmpa, cu orașul vechi la picioare, iar Bunești, comuna din care face parte și Viscri, e reprezentată de o casă săsească zugrăvită în albastru.

Bunești

O casă săsească zugrăvită în albastru în comuna Bunești, din care face parte și satul Viscri.

Măneciu

Pădurea de fag în culorile lui octombrie pe drumurile forestiere de la Măneciu și, primăvara, turnuri de conglomerat deasupra văii.

Tâmpa

Brașovul văzut de pe Tâmpa, muntele care străjuiește orașul vechi, și câteva priveliști montane din aceeași primăvară.

Sfinxul

Sfinxul din Bucegi, stânca modelată de vânt și ploaie aflată la aproximativ 2.216 metri.

Moroeni

Platoul Bucegilor dinspre Moroeni, în iunie, cu ultimele câmpuri de zăpadă topindu-se sub vârfuri.

Spre nord, Lacul Sfânta Ana stă în craterul unui vulcan stins din masivul Ciomatu. Lacul Roșu s-a format în 1837, când o alunecare de teren a barat valea, iar trunchiurile copacilor înecați se văd și azi în apă; la câțiva pași încep Cheile Bicazului. Mai departe, lacul de acumulare de la Bicaz se întinde între dealuri împădurite. În 2026, scurte clipuri filmate cu drona arată de sus pădurile de conifere și pajiștile din jurul Lacului Roșu, iar seria se încheie la lacurile de pe Valea Doftanei și de la Siriu, pe valea Buzăului.

Izvoarele

Pădure de câmpie la apus lângă Izvoarele, cu lumina joasă trecând printre trunchiuri subțiri.

Valea Doftanei

Lacul de acumulare Paltinu, pe Valea Doftanei, între dealuri împădurite, la început de mai.

Lacul Roșu

Lacul Roșu, format în 1837 de o alunecare de teren, cu trunchiurile copacilor înecați ieșind din apă.

Bicaz

Lacul de acumulare de la Bicaz, întins între dealuri împădurite sub nori de vară.

Siriu

Lacul Siriu, pe valea Buzăului, șerpuind între versanți împăduriți în lumina serii.