Grădina Botanică

Ortigia

Portul din Siracuza, cu Ortigia în zare peste dig, și marea liniștită la apus.

Sicilia la sfârșitul lui iulie: soare puternic, cer aproape fără nori, mare turcoaz și piatră încinsă. Traseul începe pe coasta de est, la Siracuza, unde Ortigia, insula legată prin poduri de restul orașului, păstrează centrul vechi al coloniei fondate de greci din Corint în secolul al VIII-lea î.Hr. De pe dig, Ortigia se vede peste port, iar seara marea se liniștește în nuanțe de roz și verde. Siracuza este patrimoniu UNESCO împreună cu necropola de la Pantalica.

Isola Bella

Insulița de sub Taormina, legată de țărm printr-o limbă de pietriș, cu apă limpede și plante mediteraneene pe stânci.

Etna

Cratere secundare și pante de cenușă neagră pe versantul sudic al vulcanului, cu nori și fum în jurul vârfului.

Mai la nord, sub Taormina, Isola Bella este o insuliță acoperită de vegetație, legată de țărm printr-o limbă îngustă de pietriș și protejată ca rezervație naturală; în jur, apa limpede, stânci și plante mediteraneene pe faleză. A doua zi, Etna, cel mai înalt vulcan activ din Europa, cu o înălțime în jur de 3.300 m care se schimbă odată cu erupțiile. Pe versantul sudic, deasupra Nicolosi, drumul urcă printre conuri și cratere secundare acoperite de cenușă și lapilli negri, cu pereți ruginii, în timp ce nori și fum se adună în jurul vârfului. Muntele Etna este patrimoniu UNESCO din 2013.

Valea Templelor

Templele dorice din Akragas: Concordia, Junona și Dioscurii, și zidul vechi al orașului săpat cu morminte.

Spre sud-vest, la Agrigento, Valea Templelor păstrează ruinele orașului grecesc Akragas, fondat în secolul al VI-lea î.Hr. Templul Concordiei este unul dintre cele mai bine păstrate temple dorice din lume; Templul Junonei stă pe culmea de est, cu o parte din coloane încă în picioare, iar din Templul Dioscurilor au rămas patru coloane cu un colț de antablament. Între temple, zidul vechi al orașului este săpat cu morminte din primele secole creștine. Situl este patrimoniu UNESCO din 1997.

San Vito Lo Capo

Plaja cu nisip deschis la culoare și apă turcoaz sub muntele Monaco, și coasta stâncoasă de la sud de oraș.

Grădina Botanică

Grădina botanică din Palermo, înființată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cu alei umbrite de palmieri și arbori tropicali.

Pe coasta de nord-vest, San Vito Lo Capo are o plajă de nisip deschis la culoare și apă turcoaz, sub peretele de calcar al muntelui Monaco, iar la sud de oraș coasta stâncoasă se desface în golfuri mici. Castellammare del Golfo se vede de pe dealuri, cu portul, castelul de pe promontoriu și golful larg care îi poartă numele. La Palermo, grădina botanică, înființată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, are alei umbrite de palmieri și arbori tropicali.

Castellammare del Golfo

Orașul văzut de pe dealuri, cu portul, castelul de pe promontoriu și golful larg.

Ultima zi e la Cefalù, unde catedrala normandă, începută în 1131 de regele Roger al II-lea, cu cele două turnuri ale fațadei, stă la poalele stâncii La Rocca, iar marea bate în stâncile de calcar de la marginea orașului. Catedrala face parte din situl UNESCO al Palermo-ului arabo-normand, alături de monumente din Palermo și de catedrala din Monreale.

Cefalù

Catedrala normandă la poalele stâncii La Rocca și coasta de calcar de lângă oraș.